vineri, 17 decembrie 2010

Plictiseala

Sunt in concediu si imi dau seama ca imi lipseste activitatea. Destul de trist... biete animale de povara, cu asta ne alegem in viata asta? Unelte ce isi pierd sensul odata ce activatea pentru care au fost facute dispare? Unde sunt chestiile alea de le invatam candva la scoala, cu sensul vietii si alte rahaturi? Unde e VIATA aia descrisa de poeti, scriitori, pictori si filozofi? Cand eram mai mic si mai prost ca acum ma duceam la niste intruniri cu alti mici si prosti unde ne vorbeau niste mari si prosti despre un melanj de yoga, crestinism, zen si kabala. Evident, parea fun si, sincer sa fiu, am invatat destule acolo. In special am invatat ca moderatia si calea de mijloc sunt reteta pentru viata lunga si o convietuire armonioasa intre oameni. Dar hei, oare asta vreau? Adica sa traiesc 1000 de ani fara sa ma cert cu nimeni? pe dracu!!! As lua-o razna complet! Citeam printre personalitatile istoriei ce ne-au marcat existenta...numai violente sau actiuni violente, si ... de fiecare data suparau pe cineva. Chiar tare de tot. Deci ipoteza cu Pace si Non violenta pica. Ce ramane? opusul? Punk and Disorderly? nici asta nu pare prea ok. Prea multe complicatii. Si atunci? sa fie cultura atat de inutila? sa aiba cumva imbecili perfecti ca Jiji sau Goagal si Compania dreptate? Banu', sexu' si burta? restul e Cancan?
Hmm, trist!
Stau in fund, scriu tampeniile astea si ma intreb ce o sa-i spun baiatului meu cand o sa dea de greu la scoala? Invata tata, ca daca inveti...ce? o sa stii ce ti se intampla fara sa ai puterea sa faci nimic? O sa ai constiinta inutilitatii efortului tau vis-a-vis de bafta porceasca sau fata de lipsa de morala a altora? Bunica mea imi spunea, pe timpul lui Ceasca, atunci cand vedeam ca alti pui de smecheri primeau orice pentru nimic iar eu, nefiind decat baiat de intelectuali si neavand parinti cu meserii "adevarate" cum ar fi magazioneri sau vanzatoare la alimentara, sau mai bine, ceva la partid, nu puteam nici macar visa, ca Dumnezeu vede si ca o sa tina minte. Bunica... uff ce bine e sa crezi in ceva cu atata putere, dar ratiunea si logica ma impiedica sa o fac. Asa ca ajung in dilema cu care am inceput: de ce ma zbat? ca sa ce? si mai ales ... ma zbat bine? dupa rezultate nu prea reiese. De fapt reiese meci nul. Asta e telul? O fi de bine?
Asiaticii ii dau inainte cu "calea". Adica nu trebuie sa ai un tel deosebit ci doar calatoria, modul cum te deplasezi spre el conteaza. Hmm... ok... inclin sa le dau dreptate. Dar, conteaza la ce? adik traiesti toata viata ok, pace si prietenie, ia premiul cel mare este ca ... mori? Rahat cu mac, si ailalti mor. Nu ma aburiti cu viata dupa moarte... ar fi foarte nasoala treaba sa ne intalnim acolo cu toti tantarii omorati de noi , eventual aia de au mai taiat si porci... puneti-va pantofii de fuga si ingropati-va in trening ca o sa aveti de alergat.
Am impresia ca de fapt toata viata e o fuga de plictiseala, o incercare de a ucide timpul. Unii au orgoliul sa lase urme pentru a fi tinuti minte... in afara de mandrie si orgoliu personal, nu vad altceva explanatoriu pentru comportamentul lor. Invatam politetea, cultura, socializam pentru a nu fi singuri in incercarea noastra de a ucide plictiseala si apoi imbatrinim si asteptam inevitabilul sfarsit. Sincer decat sa faca asta parca imi vine mai degraba sa ma plictisesc.

6 comentarii:

iuliancret spunea...

Pai...da. Si eu am un frate la Brasov!

Unknown spunea...

Chiar ai?

Lazar Grigoras spunea...

Nu pot sa accept ca o persoana cu asa o capacitate de analiza, ca a domniei voastre sa sufere de plictiseala, care este un sindrom al superficialitatii...Sunteti cumva doar apa raului, nu si raul?

Unknown spunea...

Nu e vorba de suferit de plictiseala cat de a prefera plicitiseala altor activitati, mai "profunde". Rezultatul pare similar, la prima vedere, iar societatea actuala nu face nici un efort de a stimula, in vreun fel, altceva decat superficialitatea si parvenitismul. In aceste conditii, exista doar optiunea unei lupte cu morile de vant, lucru posibil doar pentru eroi sau exaltati, dar... cum stim cu totii, eroii sunt toti morti iar exaltatii sfarsesc prin balamucuri, sau o renuntare la valorile proprii(educate si slefuite de cultura si cunostintele pe care reusim sa le adunam) si inlocuirea lor cu cele "mondene", manele ieftine(or fi si scumpe?) si tot ce ne este strict atasat de placerile animale(stiti dvs. sex, alcool, putere afisata, opulenta sau macar dorinta de o avea...). In atari conditii, o plicitiseala cinstita pare o optiune mult mai decenta.

Unknown spunea...

Ca un mic PS la comentariul de mai sus: Decat sa muncesc aiurea, mai bine stau degeaba!!

Lazar Grigoras spunea...

Nu cred ca solutia este in a astepta de la societate un semn sau o conditie, pentru ca societatea este suma atitudinilor, conditiilor, alegerilor si manifestarilor noastre. Si daca dam societatii atunci prin feedback vom avea conditii. Asa cred...