Inca o zi

Astept meciul de diseara cu mare nerabdare... in mod normal fetele noastre ar trebui sa bata Suedia fara probleme, dar ne-au cam obisnuit cu surprizele. Cam asa suntem noi romanii... ne mobilizam si trecem peste probleme pe care nimeni nu le-ar fi considerat posibil de trecut si ne lasam pe o ureche si dam cu bata in balta la lucruri copilaresti.
Oricum, ma amuza cata indiferenta si cat de putina importanta dau majoritatea faptului ca suntem ,mai mereu, printre primele 4 echipe ale lumii. Si ii tot dau cu fotbalul... hmmm, oare de ce, ma intreb? Inafara prafurilor lui Mutu, gainariilor sefilor de cluburi si mizeriei aruncate de Jiji in stanga si in dreapta ... nimic. Adica nu, pardon, nu chiar nimic... ba da! Nimic! Nada, zip, niente, ciuciu!!! nici un rezultat, dar chiar nici unul. Jucam doar meciurile obligatorii, alea de le joaca toate echipele si gata, acasica ca se lasa frigul afara! Dar vorbim despre fotbal. Oare un putem vorbi despre canotaj, gimnastica sau... ha, oare cati stiu ca Romania a fost campioana mondiala la scrima si ca si acum se afla pe locul doi, daca nu ma insala memoria? Sau Karate? cati stiu ca nu prea sunt 3 tari in lume care sa aiba medalii cat Romania la karate? Vax, nu conteaza, noi fotbal vrem, ca atat intelegem noi.
Sper sa castigam diseara si apoi sa ajungem campioane mondiale, sa le aratam la toti momarlanii din Europa(civilizatiei nordice, in special, care ne-a fluierat ca la tara la ei unde, inainte de a da de petrol in balta din spatele casei se transa balena ca sa aiba plozii ce rontai civilizat) dar si la aia de pe aici, care este caracterul nostru.

Plictiseala

Sunt in concediu si imi dau seama ca imi lipseste activitatea. Destul de trist... biete animale de povara, cu asta ne alegem in viata asta? Unelte ce isi pierd sensul odata ce activatea pentru care au fost facute dispare? Unde sunt chestiile alea de le invatam candva la scoala, cu sensul vietii si alte rahaturi? Unde e VIATA aia descrisa de poeti, scriitori, pictori si filozofi? Cand eram mai mic si mai prost ca acum ma duceam la niste intruniri cu alti mici si prosti unde ne vorbeau niste mari si prosti despre un melanj de yoga, crestinism, zen si kabala. Evident, parea fun si, sincer sa fiu, am invatat destule acolo. In special am invatat ca moderatia si calea de mijloc sunt reteta pentru viata lunga si o convietuire armonioasa intre oameni. Dar hei, oare asta vreau? Adica sa traiesc 1000 de ani fara sa ma cert cu nimeni? pe dracu!!! As lua-o razna complet! Citeam printre personalitatile istoriei ce ne-au marcat existenta...numai violente sau actiuni violente, si ... de fiecare data suparau pe cineva. Chiar tare de tot. Deci ipoteza cu Pace si Non violenta pica. Ce ramane? opusul? Punk and Disorderly? nici asta nu pare prea ok. Prea multe complicatii. Si atunci? sa fie cultura atat de inutila? sa aiba cumva imbecili perfecti ca Jiji sau Goagal si Compania dreptate? Banu', sexu' si burta? restul e Cancan?
Hmm, trist!
Stau in fund, scriu tampeniile astea si ma intreb ce o sa-i spun baiatului meu cand o sa dea de greu la scoala? Invata tata, ca daca inveti...ce? o sa stii ce ti se intampla fara sa ai puterea sa faci nimic? O sa ai constiinta inutilitatii efortului tau vis-a-vis de bafta porceasca sau fata de lipsa de morala a altora? Bunica mea imi spunea, pe timpul lui Ceasca, atunci cand vedeam ca alti pui de smecheri primeau orice pentru nimic iar eu, nefiind decat baiat de intelectuali si neavand parinti cu meserii "adevarate" cum ar fi magazioneri sau vanzatoare la alimentara, sau mai bine, ceva la partid, nu puteam nici macar visa, ca Dumnezeu vede si ca o sa tina minte. Bunica... uff ce bine e sa crezi in ceva cu atata putere, dar ratiunea si logica ma impiedica sa o fac. Asa ca ajung in dilema cu care am inceput: de ce ma zbat? ca sa ce? si mai ales ... ma zbat bine? dupa rezultate nu prea reiese. De fapt reiese meci nul. Asta e telul? O fi de bine?
Asiaticii ii dau inainte cu "calea". Adica nu trebuie sa ai un tel deosebit ci doar calatoria, modul cum te deplasezi spre el conteaza. Hmm... ok... inclin sa le dau dreptate. Dar, conteaza la ce? adik traiesti toata viata ok, pace si prietenie, ia premiul cel mare este ca ... mori? Rahat cu mac, si ailalti mor. Nu ma aburiti cu viata dupa moarte... ar fi foarte nasoala treaba sa ne intalnim acolo cu toti tantarii omorati de noi , eventual aia de au mai taiat si porci... puneti-va pantofii de fuga si ingropati-va in trening ca o sa aveti de alergat.
Am impresia ca de fapt toata viata e o fuga de plictiseala, o incercare de a ucide timpul. Unii au orgoliul sa lase urme pentru a fi tinuti minte... in afara de mandrie si orgoliu personal, nu vad altceva explanatoriu pentru comportamentul lor. Invatam politetea, cultura, socializam pentru a nu fi singuri in incercarea noastra de a ucide plictiseala si apoi imbatrinim si asteptam inevitabilul sfarsit. Sincer decat sa faca asta parca imi vine mai degraba sa ma plictisesc.